Jurnal de bord,I
Am primit toate fondurile necesare si suntem gata sa demaram proiectul. Trebuie sa recunosc ca, dincolo de micile glume pe care le-am facut pe seama sa, acest proiect ma intriga, cu atat mai mult cu cat in jurul lui sunt adunate multe semne de intrebare - a omorat-o, s-a sinucis, a existat? E suficient sa spun ca prefer sa fiu aici decat lucrand la vreun alt proiect anost.
Fragment lipsa...
Tocmai am fost la cabana unei batrane. Dintre toti, ea parea sa fie singura care avea cat de cat idee despre ce este vorba, suficient cat sa ne clarifice unele aspecte, desi, per ansamblu, totul ramane invaluit in ceata. Spunea ca a fost vecina cu familia Rosetti, iar pozele pe care ni le-a aratat de la o intalnire oarecare au venit sa confirme acest lucru.
Fragment lipsa...
Pot sa jur ca am fost fugarit de un caine cat ma plimbam prin padure. L-am auzit dintr-odata latrand, l-am vazut venind spre mine, am incercat sa ma reped la el si vazand ca nu e de folos, temandu-ma totodata sa nu mai apara si alti caini, am luat-o la fuga. Pret de 2 minute l-am simtit in spatele meu. M-a fugarit pana la iesire si chiar si o bucata de drum dupa. Il simteam in spatele meu, si pot sa jur ca mi-a si prins pantalonii cu coltii, numai ca la un anume momeent, sa nu mai aud nimic. Ma intorc observ, stupefiat, ca nu era nici un caine. Unde putea fugi, ca drumul era drept? Si cand?
Lucrurile devin din ce in ce mai stranii. Ori superstitiile astea rurale au un sambure de adevar, ori, ceea ce e si mai plauzibil, am fost prinsi intr-o farsa. Am vazut certificatul de deces al batranei pe care o vizitasem, acum cateva zile in urma, certificat ce a fost intocmit acum 20 de ani. Nu, nu a fost prietena a familiei Rosetti, ceea ce ma face sa ma intreb cum au fost facute acele poze, caci ea era in ea. A murit sfasiata de caini, in timp ce se intorcea spre casa. Nimeni nu a mai vazut cainii dupa si nimeni nu avea caini de lasat liberi noaptea pe drumurile alea. Cazul ei a ramas fara precedent.